Pastravul fantanel (Salvelinus fontinalis)

Pastravul fantanel este denumit si pastrav de
izvor, pastrav de sipot,
fantanita si fantanel.
Denumiri straine: franceza-Omble (Saumon) de fontaine; engleza-Brook trout;
germana-Bachsaibling; italiana-Salmerino.
Raspandire: originar din regiunea izvarelor
fluviilor de pe coasta
atlantica a Americii de Nord, a fost introdus in
Europa in jurul anului
1889, iar la noi prin 1906, in catva ape de
munte din Moldova, ca: Valea
Barnarului, Valea Putnei si Valea Tarcaului. Tot
prin aceeasi vreme a fost
introdus si in cateva ape din Transilvania: in
Valea Gudei si in Somesul
Rece. Acum, la noi, se mai intalneste doar in trei
paraie de munte din cele
in care a fost introdus initial: Valea Gudei-
Toplita, Valea
Putnei-Campulung Moldovenesc si paraul Negruta,
afluent al Somesului Rece.
Descriere
Ruda apropiata cu pastravul indigen. Corpul, mai
putin suplu decat al
pastravului indigen, este acoperit cu numerosi
solzi mici. In lungul liniei
laterale sunt dispusi intre 109 si 130 de solzi.
Are spatele brazdat de dungi portocalii pe un
fond verde-masliniu.
Flancurile, de culoare variind intre argintiu,
portocaliu si rosu, sunt
presarate cu numeroase stelute cu colturi
rotunjite, de culoare portocalie
sau rosu-carmin, unele din ele inconjurate cu
inele albastrui.
Inotatoarele ventrale, cea anala si cea codala sunt
rosiatice si au la
margine cate o dunga de culoare alb-laptos
brazdata terminal cu o dunga
neagra. Inotatorea codala are aceeasi dunga
numai la baza de jos a ei.
Dorsala si nodalca au culoarea spatelui si sunt
brazdate si ele de dungi
serpuite. Aceleasi caractere le prezinta si partea
superioara a inotatorii
codale, care e scobita in tinerete ca si la
pastravul indigen.
Femela are culori mai sterse decat masculul.
In timpul boistei, abdomenul devine rosuportocaliu,
masculul avand in
lungul lui pete negre care, impreuna cu maxilarul
de jos, usor curbat, il
face usor de deosebit de femela.
Are gura mai mare decat pastravul idigen si
prevazuta cu dinti mari,
incovoiati, care-i dau caracteristica de mare
rapitor.
Felul de viata, hrana
In tara de bastina traieste in apele limpezi
puternic oxigenate, cu
temperaturi scazute si care nu depasesc vara 15
grade C. Optimul de hranire
il are cand temperatura apei are valoarea
cuprinsa intre 12-14 grade C. Sub
4 grade C hranirea inceteaza. Cresterea
temperaturii peste valoarea de 17
grade C il face sa migreze spre izvoare, in
cautarea temperaturilor mai
scazute.
Spre deosebire de pastravul indigen, fantanelul
este un peste vioi, vesnic
in miscare, adapostul jucand un rol secundar in
viata lui.
Hrana, constituita din melci, rame, latausi si
felurite insecte si-o ia fie
de la suprafata apei, fie de pe fundul ei.
Consuma si semeni mai mici de-ai
sai.
Crestera
Este mult mai rapida decat a pastravului indigen,
la 2 ani atingand o
lungime de 20-25 cm si o greutate de 150-200
grame.
Reproducerea
Are loc toamna, incepand cu luna octombrie si
sfarsind cu jumatatea lunii
noiembrie, cand femelele depun intre 2500 si
5000 icre la kg/greutate corp,
cu un diametru de 4-5 mm. Devine matur sexual
la varsta de 2-3 ani. Boistea
are loc in vecinatatea locului in care traieste, in
acelasi mod ca la
pastrvul indigen.
Puietii ies din icre prin luna martie, cand
paraiele de munte sunt inca
inghetate, dupa ce icrele insumeaza un total de
350-400 grade-zile <>.
Avand aceeasi perioada de boiste ca si pastravul
idigen si traind, la noi,
in amestec, se incruciseaza cu acesta, dand asanumitii
pastravi-tigru,
caracterizati prin dungile verzi-cafenii de pe
flancuri. Hibrizii produsi
sunt sterili. Fantanelul din apele naturale este
apt pentru reproducere mai
devreme decat pastrvul indigen, respectiv la varsta
de 2 ani.